Introduceti termenul dorit si apasati Enter pentru a cauta!

„Canapeaua roșie - O galerie a omenirii”

„Canapeaua roșie - O galerie a omenirii”

Canapeaua Roșie (Red Couch) este proiectul lui Horst Wackerbarth, prin care acesta și-a dorit să schițeze un „portret al Europei”, prin răspunsurile primite de la diferiți oameni, reprezentând diferite categorii sociale, culturale etc. E un studiu care te face să râzi cu lacrimi și să plângi în hohote, să îți simți mâinile umezite de transpirație și gâtul uscat, să tresari, să simți. Oamenii.

Recomandare de Ioana Mocanu
Foto: Horst Wackerbarth

 

Horst Wackerbarth (artist fotograf și videograf, din Düsseldorf) are 71 de ani acum, iar eu am aflat de proiectul său acum 5 ani, pe când eram încă în facultate și țin minte că timp de 2 săptămâni, tot ce am făcut a fost să vizionez interviurile sale. Și asta nu pentru că un interviu durează 10 ore, ci pentru că tot ceea ce simți după ce îl vizionezi durează sute. De ore, de veșnicii, de emoții. Proiectul „Canapeaua Roșie” a fost punctul central al activității sale, a petrecut peste 30 de ani cutreierând peste 50 de țări, filmând peste 1.200 de interviuri, colectând oameni și destine.

 

 

Această inițiativă a lui Wackerbarth și-a propus să adreseze același set de întrebări unor oameni din diferite categorii sociale, culturale etc., pentru a reuși să contureze un profil cât mai aproape de autentic al Europei, privită global. Indiferent de statut social, de vârstă, de educație sau de apartenența culturală, singurul element care rămâne permanent și neschimbat este aceeași canapea roșie care pare să pună pe toată lumea pe picior de egalitate: și pe săraci, dar și pe bogați, și pe laureați ai Premiului Nobel, dar și pe oameni ai străzii.

 

 

 

Nu, nu este vorba despre individul luat separat.

Nu, nu este vorba despre țara din care provine.

Este vorba despre categoria pe care o reprezintă într-un tot care ne alcătuiește și ale cărui părți suntem noi toți.

Astfel, puteți urmări interviuri ale unor oameni pe lângă care trecem, poate, în fiecare zi, fără să știm ce ar putea să răspundă unor întrebări precum:

„Care este frica ta cea mai mare?”
„Care este dorința ta cea mai mare?”
„Care e ideea ta de fericire?”
„Care sunt așteptările tale de după moarte?”

etc.

 

 

 

Sunt întrebări la care au răspuns David Belard – măturător al străzilor din Paris, Jozef Bartl – pescar, Betty Williams - activistă nord-irlandeză, deținătoare a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1976, George Robertson – secretar general al NATO sau Burlacu Dumitru – copil al străzii (îl puteți urmări în clipul de mai jos).

 

P.S.: Pe lângă reputația canapelelor roșii, Wackerbarth este responsabil și de alte proiecte lăudabile, numite „fără canapea“: din 1986, Fundația Northrhein-Westphalia sprijină asociațiile caritabile, sindicatele și inițiativele care susțin conservarea naturii, cultivarea regiunilor de origine și studiile culturale. Până în prezent, fundația a susținut aproximativ 2.600 de proiecte. 

 

Nu aveți un cont? Nu vă faceți griji!
Puteți crea unul în pasul următor.

Continua

Se pare că a apărut o eroare.
Încercați din nou mai târziu!

Pasul anterior